Pentru prima oara in 300 ani, a fost dezvelita Scara Sfântă, pe care Isus a urcat pentru a fi judecat, prin inlaturarea invelisului de lemn ce o proteja, fiind apoi restaurata, potrivit Reuters.
Locul cel mai venerat din Roma era scara pe care Isus a urcat pentru a fi judecat, după cum reiese dintr-o placă de marmură cu inscripția: „NON EST IN TOTO SANCTIOR ORBE LOCUS” (Nu există în întreaga lume un loc mai sfânt), apreciau istoricii din Evul Mediu.
Scara Sfântă este situata lângă bazilica din Lateran si este alcătuită din 28 de trepte de marmură, care aparțineau palatului lui Ponțiu Pilat. Sfânta Elena, mama împăratului Constantin, a adus-o din Ierusalim la Roma, în anul 326, după ce s-a convertit la creștinism. În anul 1589, Papa Sixt al V-lea a așezat-o la intrarea în capela papală Sancta Sanctorum, locul în care se găsește și astăzi. Scara poate fi urcata de pelerini doar în genunchi, aceasta urmand a fi acoperita din nou cu lemn in cursul lunii iunie.
De-a lungul anilor, scara a fost modificată și împodobită de mai multe ori. În anul 1723 a fost acoperită cu lemn de nuc, pentru a proteja treptele. Pereții laterali conțin fresce cu scene ale Patimilor.
Sancta Sanctorum este numita capela privată a papilor, datorită numeroaselor relicve ale sfinților așezate sub altar. Capela se afla la capatul treptelor. Papii care locuiau in Palatul Lateran, urcau aceste scari in genunchi si veneau sa se roage in capela. Multe dintre relicvele ce se aflau aici au fost mutate la Vatican in 1905.
„Archeropita”
„Archeropita” este cel mai faimos obiect păstrat în capelă, reprezentand o imagine a Mântuitorului. Se spune că imaginea nu a fost pictată de mână omenească. Ar fi fost începuta de Sfântul Luca și terminată de îngeri.
In anul 753 Papa Ștefan al II-lea, pentru a evita pericolul invaziei longobarzilor conduși de Astolf, a purtat în procesiune icoana pe umeri, icoana fiind dovada devoțiunea poporului roman și a papilor.
Exista obiceiul ca pelerinilor care vizitează Scara Sfântă în orice zi din an li se acordă indulgență parțială, iar în Vinerea Mare indulgență plenară.
