Cazul Sorinei, fetița de 8 ani care a fost luată cu mascații vinerea trecută din casa în care a fost crescută de un fost asistent maternal din Baia de Aramă, după ce a fost înfiată de o familie din Statele Unite, a stârnit atât furie cât și multe semne de întrebare. Momentul în care mascații au intrat în casă și au luat fetița a fost filmat de familia care a crescut-o. În imagini se observă cum fetița refuză și se zbate pentru a nu pleca cu oamenii legii și strigă „Mami, nu vreau să plec!”, în timp ce este târâtă într-un mod brutal de către procurorul care a coordonat intervenția.
Imediat după momentul greu de urmărit în care fetița a fost luată din casă a apărut un val de nemulțumiri legat de modul în care copilul a fost luat împotriva voinței sale. Cetățenii din Baia de Aramă au protestat de mai multe ori și au organizat o întâlnire pentru a merge să vadă dacă fata este în siguranță. Reacțiile nu au încetat să apară și în rândul politicienilor, care au empatizat cu acest caz.
Mariana Șaramăt, asistenta maternală a fetiței, nu mai avea de două luni niciun drept de a mai ține copilul acasă deoarece aceasta avea din punct de vedere legal părinți adoptivi, familia Săcărin, stabilită în SUA. Aceasta susținea că nu a refuzat adopția copilei și a fost obligată să semneze o declarație gata scrisă.
Deoarece decizia de adopție este definitivă, iar Sorina are părinți adoptivi, nu mai are nicio relevanță în cazul de față dacă asistenta maternală a mai încercat sau nu să o adopte pe Sorina și câți ani a crescut-o. Nu mai are nicio relevanță pentru lege și decizia finală, dar câtă importanță va avea pentru Sorina? Un copil smuls din locul care până în urmă cu câteva zile îl știa ca fiind ”acasă”, iar asistenta maternală va fiind mamă.
În toată această situație, pe lângă toate interesele familiilor, tot ceea ce contează este siguranța copilului. Ce impact va avea această schimbare asupra Sorinei și viitorului ei? Cum va trece copilul peste această traumă? Pentru toate aceste întrebări și nu numai, psihologul Keren Rosner a acceptat să ofere un interviu pentru News Track.
Din punctul de vedere al unui psiholog, având în vedere că Sorina a crescut alături de un asistent maternal, ar fi benefic pentru viitorul copilului să rămână în țară sau să plece în SUA alături de o familie adoptivă?
Keren Rosner: Nu se pune problema dacă pleacă din țară sau nu, domiciliul ei trebuie hotărât în funcție de binele copilului, în funcție de binele ei imediat, dar și de cel de lungă durată. Dacă varianta plecării este perspectiva cea mai bună pentru fetiță în ceea ce privește relația cu părinții adoptivi și condițiile de viață. Atunci da, este o posibilitate și este varianta cea mai bună. Dacă relația este una deficitară, dacă nu se poate stabili o relație de atașament între fetiță și părinți, dacă nu se integrează, nu se poate integra sau dacă condițiile de acolo nu sunt compatibile cu copilul, atunci varianta este să nu plece.
Între asistenții maternali și copiii îngrijiți de aceștia se formează uneori legături puternice, se atașează unii de alții. Cum credeți că se va manifesta această schimbare de la o familie la alta, în cazul Sorinei?
Keren Rosner: Schimbarea va fi îngreunată față de atașamentul față de asistenta maternală, e firesc ca fetița să fie atașată afectiv de persoana care a avut grijă de ea și lângă care a crescut. Comportamentul asistentei poate să nu fie cel mai corect sau poate să nu fie cel mai adaptat, însă rămâne persoana care a fost alături de fetiță și pe care o cunoaște ca persoana cea mai apropiată. Dacă în noua familie nu se va simți acceptată sau tratată bine, în permanență va face comparație și va tânji după relația cu asistenta maternală. În general, în astfel de situații se ajunge să se idealizeze relația trecută și tot timpul să se compare cu acel ideal, chiar dacă relația nu a fost tot timpul cea mai bună. Nu știm, noi vorbim pe ce am aflat de la televizor și ceea ce presupunem, dar specialiștii trebuie să se implice și să afle, într-adevăr, care este adevărul și care este relație dintre copil și asistenta maternală și între părinții adoptivi.
Fetiței i-ar trebui consiliere imediată? Având în vedere această tranziție de la o familie la alta.
Keren Rosner: Cu certitudine fetița are nevoie de consiliere. Are nevoie să fie orientată pentru că ea, în prezent, trăiește scindată între două variante: asistentei maternale și a celeilalte familii. Ea fiind prea mică să facă o analiză a situației clară, este influențată și poate fi derutată, impresionată în funcție de interlocutorul cu care este în contact. Dacă este cu asistenta maternală să fie influențată pentru că sigur are putere de influență având în vedere că au trăit împreună, se cunosc reciproc. Și părinții adoptivi pot să aibă o influență, pot s-o atragă cu anumite lucruri care să i capteze atenția și interesul. Un consilier ar ajuta o să vadă lucrurile cât mai bine pentru ea și să vindece fricile și neliniștile care cu siguranță o frământă.
În social media au apărut tot felul de fake news în legătură cu acest caz, cum ar fi donarea de organe. Cum credeți că afectează online-ul cazul Sorinei?
Keren Rosner: Cazul Sorinei fiind un caz cu impact emoțional foarte puternic a declanșat o revoltă în persoanele care au asistat, fie live, fie la televizor, la modul brutal sau agresiv, abuziv cu care a fost luată de la asistenta maternală. Realitatea obiectivă trebuie prezentată publicului pentru a se putea relaxa emoțional și să judece în termenii binelui copilului, nu doar influențat de frecvente și declarații care sunt părtinitoare. Fiecare o să-și prezinte realitate din perspectiva lui. Încă o dată subliniez faptul că specialiștii sunt cei care pot să dea o evaluare corectă asupra situației, să vadă situația în ansamblu, nu generată de nișe, de detalii.
Credeți că această mediatizare îi va face rău Sorinei?
Keren Rosner: Depinde cât este expusă la această mediatizare. În mod direct nu are cum să-i facă rău pentru că este un copil. Indirect poate să fie influențată pentru că sunt niște factori decizionali care pot să fie influențați de mass-media, fie să îngreuneze evoluția acestui caz, fie să fie foarte precaut și atunci să ia o hotărâre mult prea strictă în litera legii fără să fie atenți la partea emoțională și afectivă a fetiței în general. Cât nu se știu amănunte importante despre caz e dificil ca să emită judecăți de valoare, viziunea de ansamblu este cea corectă. Instituții de ansamblu care au acces la mult mai multe informații și pot să le așeze așa fel încât să aibă mai multe informații, o viziune de ansamblu, după care să ia hotărâri.
Ați văzut cum a fost târâtă această fetiță din casa asistentului maternal, într-un mod absolut brutal. Cum o va afecta această scenă pe Sorina?
Keren Rosner: Scena plecării este într-adevăr foarte dură pentru cei care am privit, însă este dramatică pentru copil. Ea e pusă într-o situație total nouă, neprevăzută, cu toate poveștile de groază inoculate cu tot ce am aflat că asistenta maternală i-a inoculat niște scenarii de groază, cum că ea ar urma să plece și să i se facă rău, deci plecarea pentru ea înseamnă un pericol real, a făcut-o să fie pur și simplu îngrozită de viitor, reacția pe care a avut-o, de om la limita, un om care se zbate pe viață și pe moarte, cam așa era copilul ăsta, cum încerca să fugă. Dacă nu este consiliată și ajutată să se vindece de acest impact afectiv violent este posibil ca pe parcurs să se instaleze o tulburare de stres post-traumatic, care poate să apară chiar în viitor, nu imediat. Manifestându-se cu tristețe profundă, tulburare de comportament, furie, acte agresive, depresie, inadaptare, relaționare proastă cu ceilalți. Sunt niște efecte nocive pe care poate să le aibă acest eveniment foarte târziu în viața ei și de asemenea ea poate să fie foarte sensibilă la experiențe legate de despărțire, de abandon, de agresiune, violență, în orice situație în care în mod normal nu ar afecta o persoană foarte tare și nu ar avea un impact foarte puternic, pentru ea s-ar putea să fie și impactul să fie retrăit cu intensitate foarte mare.
Părinții adoptivi au postat mai multe poze cu Sorina, pentru a arăta că fata este în regulă și fericită cu noua familie. Dacă ați văzut pozele, credeți că fetița este în sfârșit fericită ca face parte dintr-o familie?
Keren Rosner: Nu poate să fie brusc fericită, chiar dacă este copil și copilul poate fi distras ușor sau făcut să și schimbe ușor părerile. Nu poate în acest caz să fie spontan liniștită sau echilibrată. Are nevoie de timp să-și clădească încrederea și să se poată manifesta autentic fericită. Neliniștea și îngrijorarea nu cred că au dispărut, ceea ce am văzut cred că sunt doar răspunsuri la niște situații de moment, fondul fiind unul de incertitudine și de frică, asta e clar, un copil poate să i se inducă ușor o stare de bine sau să se bucure, poate că o plăcere de moment, dar fericire cred că este un cuvânt mult prea greu pentru acest moment.
Credeți că statul trebuie să acționeze rapid prin stabilirea unor reguli, astfel încât să nu se mai ajungă la procurori și mascați pentru a preda un minor familiei adoptive? Având în vedere că Sorina este doar unul dintre miile de copii fără o familie.
Keren Rosner: Statul trebuie să aibă legi clare și să le aplice rapid să nu se ajungă la situații de acest gen, de adopții de ani de zile, fără finalizare. Eu cunosc cazuri stau în așteptare sau au așteptat doi ani, trei ani sau foarte mult timp ca să ajungă să se finalizeze. Ar trebui să fie mai rapid și eficient în rezolvarea acestor probleme profund umane și cu repercusiuni umane, cred că legile există, dar cred că interesul pentru rezolvarea lor nu este prioritară și ceea ce ar trebui să se schimbe este rapiditatea cu care să se întâmple. Dacă un copil este plasat la un asistent maternal, 2, 7, 10 ani și după este luat, e foarte traumatizant pentru copil și are repercusiuni afective comportamentale, uneori chiar grave. A trăit odată abandonul, s- a atașat de o familie și încă o dată este luat de acolo și cumva trece încă o dată prin acele etape traumatice și de adaptare, care sunt dificile pentru un copil.
Credeți că reacția fetiței ar fi fost alta dacă, de exemplu, ar fi purtat o discuție cu un psiholog înainte?
Keren Rosner: Dacă ar fi fost implicat un psiholog atunci ar fi venit în ajutorul copilului, i-ar fi detaliat situația și el ar fi putut să se pronunțe în cunoștință de cauză, n-ar fi permis să se degenereze într-un subiect controversat, el ar fi ajutat și copilul și familiile implicate să ia decizii sănătoase, echilibrate, să fi evitat greșelile și suferința care să se răsfrângă până la urmă tot asupra copilului. Ceilalți suferă și sunt victime colaterale, dar copilul suferă cel mai mult și el care trebuie să treacă prin toate aceste etape care-i sunt impuse și care i sunt greu de traversat pentru un copil. Cea mai bună variantă ar fi fost ca asistenta maternală să pregătească copilul într-un mod pozitiv pentru schimbare, familia să fi venit și să fi construit o relație bună cu copilul, în permanență să știe că asistenta maternală rămâne în relație cu el și va avea posibilitatea să aibă contact și să vorbească, să primească asigurări că totul va fi bine. Și atunci totul ar fi decurs într-un mod lin și frumos, așa fiecare a luptat pentru sine parcă pe niște motive egoiste. Un copil poate să fie influențat foarte ușor, să i inducă niște comportamente, dar și niște păreri total aberante pentru că copilul va imita și va crede persoana de atașament sau chiar copilul va deveni dual, în prezența uneia să fie într-un fel, așa cum se așteaptă de la el, și la cealaltă parte să fie la fel cum se așteaptă de la el din partea familiei. De asta specialistul este singurul care poate să evalueze și să dea o evaluare corectă.