Judecătorul Bogdan Mateescu, membru CSM, este încă o voce puternică, ce strigă împotriva mutilării Justiţiei de către Dragnea. El se alătură judecătorului Cristi Dănileţ, fost membru CSM, care are curajul de a semnala periclitarea statului de drept în interesul personal al celor care atacă Justiţia.
Amintind de cazurile recente în care oameni nevinovaţi au fost bătuţi, violaţi sau jefuiţi în scările blocurilor, judecătorul Bogdan Mateescu vorbeşte de un fenomen antisocial aparte, ai cărui vinovaţi ar trebui căutaţi în rândul liderilor politici care, prin măsurile şi discursul lor, au dus o campanie anti-justiţie.
Mesajul integral al membrului CSM, Bogdan Mateescu
In ultimul timp am tot vazut in spatiul public relatari despre multiple fapte antisociale, unele socante, savarsite in spatii publice, in scari de bloc sau in alte locuri accesibile publicului. Asta chiar inainte de episodul socant cu pachetele de mari dimensiuni continand droguri care pluteau pe mare.
Azi am vazut o stire in legatura cu un bancomat aruncat in aer. Nu stiu daca au fost si oameni in zona, sper sa nu fi fost, sa nu fie nimeni ranit.
Mi se pare si mie ca asistam la un fenomen antisocial aparte, dincolo de o criza de autoritate a organelor judiciare, din ce in ce mai insultate in diverse medii.
Pare ca cei care savarsesc astfel de fapte nu mai au retineri. Si nu e doar parerea mea, multor oameni cu care am discutat li se pare la fel.
Astfel, incep sa se teama pentru siguranta lor, pentru integritatea bunurilor lor si se uita oarecum acuzator spre justitie.
Poate ar trebui sa ne punem si alte intrebari. Inclusiv despre influenta exacta a discursului sau a masurilor concrete de relaxare penala asupra mentalului colectiv, cu precadere asupra mentalului predispus la fapte antisociale.
Oare masurile vizand reducerea pedepselor, abrogarea unor forme infractionale, reducerea termenelor de prescriptie, reducerea fractiilor necesare pentru liberarea conditionata, recursurile compensatorii sa aiba un astfel de efect? Ar putea ele sa „incurajeze” savarsirea unor fapte penale?
Oare discursul public de minimalizare a consecintelor unor fapte penale ar putea avea?
In acelasi timp aud tot mai des (regretabil pentru mine) replici de genul: „a furat dar a si facut,” ori „ce a facut, dom’le, n-a dat la nimeni in cap, doar a luat un ciubuc, toata lumea ia”.
Oare aceste replici demonstreaza o schimbare de optica la nivelul societatii care declarativ uraste infractiunea dar in concret pare indulgenta cu infractorii, iar asta se transpune in randul majoritatii membrilor ei?
Sau aceasta optica e minoritara insa promovata intens?Daca nu ne place aceasta realitate astfel cum o percepem, daca simtim temeri legate de siguranta, cred ca trebuie sa analizam complexul de imprejurari corect si asa stabilim responsabilii.
In ce masura este cu adevarat justitia, in ce masura sunt cei care legifereaza ori cei care promoveaza discursul public indulgent.
Judecător Bogdan Mateescu, membru CSM
Si in ce masura suntem noi insine.
Fara suparare.
