Ion Iliescu s-a trezit după doi ani de tăcere, în care nu a avut nicio legătură cu presa din România, să revină în spațiul media, făcând o excepție… cu un interviu „pentru corespondentul TASS”, agenția guvernamentală de presă din Rusia, în care, printre altele, a subliniat că „ viața în umbra imperiului nu este convenabilă pentru țări precum România ”, arată Digi 24.
La inceputul interviului, Nikolai Morozov, jurnalistul care a realizat interviul, arată că fostul președinte, ajuns la 89 de ani, nu mai are ieșiri publice. Deși la ultimele alegeri, Ion Iliescu a cerut urna mobilă și nu mai acordă interviuri, „pentru corespendentul TASS, Iliescu a făcut o excepție”.
Una dintre întrebările adresate de jurnalistul TASS fostului președinte Iliescu a fost : „Pe lângă evidenta orientare pro-Vest a României, întotdeauna ați militat pentru o relație normală cu Rusia. Cu toate acestea, evenimentele au avut un curs diferit. Cum evaluați starea actuală a relațiilor bilaterale și cum ar trebui să arate, de fapt, aceste relații?”
Ion Iliescu a răspuns că, astăzi, relațiile dintre România și Rusia nu pot fi numite normale după niciun criteriu. Fostul președinte comunist a subliniat că politicienii români ar trebui să înțeleagă importanța normalizării relațiilor cu Rusia.
„Relațiile dintre România și Rusia nu pot fi considerate normale după niciun criteriu. Vreau să subliniez că viața în umbra imperiului nu este convenabilă pentru țări precum România și nu toate amintirile istorice sunt plăcute…
Sper că politicienii români vor înțelege că normalizarea relațiilor cu Rusia, pe lângă comerț și schimburi culturale, va extinde abilitatea României de a participa la rezolvarea problemelor în țările vecine, inclusiv în Moldova și Ucraina, unde, bineînțeles, are interese.
Normalitatea în relațiile româno-ruse reprezintă respectarea reciprocă, recunoașterea legitimității intereselor celeilalte părți, dacă acestea se află în limitele permise de comunitatea internațională”, a spus fostul președinte.
Iliescu vorbește despre traseul României post-decembriste, despre relație cu Rusia, subliniind că fenomenul globalizării amenință România prezentului și a viitorului.
”România s-a schimbat în ultimii 30 de ani, per ansamblu aș zice că în bine, deși nu putem ignora părțile rele. Eu am militat cîndva pentru un model economic mixt, o economie socială de piață. Viața a decis altfel. După 1996, consensul intern a fost distrus și s-a declanașt privatizarea accelerată – pe mai nimic – a proprietății statului. Terapia de șoc, de care nu a scăpat nicio țară din Est, s-a dovedit un real dezastru. Unii s-au deșteptat mai din timp și s-au apucat să mai repare cîte ceva, alții mai cred că terapia de șoc din România a fost încă prea slabă” spune Iliescu.
Fostul președinte arată că ” din păcate, Uniunea Europeană a ajuns acum să însemne doar o piață de desfacere, o zonă de comerț liber unde aspectele sociale sunt neglijate, iar inechitatea e în creștere. Așadar, UE trebuie să se întoarcă la rădăcinile sale, de astă dată umăr la umăr cu Estul, ținînd cont de caracteristicile acestuia, criza de identitate și moștenirea comunistă”.
”Procesul de transformare a României e departe de a fi deplin, iar schimbările viitoare depind de tinerele generații. Viața trebuie să-i maturizeze pe cei tineri, să-i conducă la abandonarea individualismului care se promovează în acest moment, să-i facă să înțeleagă că amenințările moderne pot fi anihiliate doar printr-un efort colectiv. Și că asta nu se poate fără stat și fără democrație.
E foarte greu pentru mine să înțeleg cum, la 30 ani de la revoluție, jumătate dintre tinerii români se declară de acord cu un regim totalitar de mînă forte și cred că acesta ar putea rezolva problemele create de slăbiciunea unui stat care și-a pierdut caracterul social.(s.n.)
Numai că totalitarismul nu e parte a soluției, ci parte a problemei. Nu mi-aș dori ca tinerii de azi să înțeleagă asta pe pielea lor”, potrivit inpolitics.ro .
Ion Iliescu a fost membru şi preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (din 22 decembrie 1989), organism filo-rus, care de facto a exercitat puterea executivă şi legislativă centrală în România post-revoluționară.