România are în momentul de față mai puțin de două escadrile de avioane de vânătoare MiG 21 LanceR, funcționale, gata să intervină în caz de necesitate. Aceste avioane vor fi folosite cel putin cinci-șase ani de acum încolo, chiar dacă sunt la finalul resursei lor de viață.
Și asta pentru că programul de achiziție a unui nou avion multirol se mișcă greu și foarte greu: Abia am reușit să luăm 12 avioane F-16 second-hand, dar modernizate din Portugalia, negociem de peste un an pentru încă cinci la fel și încă nu știm dacă vom mai cumpăra altele tot la mâna a doua sau vom lua 36 de F16 noi.
Forțele Aeriene Române numără nu mai puțin de 10.000 de militari și reprezintă a doua cea mai consistentă ramură a Armatei Române. Resursa umană este fără doar și poate cea mai de preț „dotare” a Armatei, cu atât mai mult cu cât în multe situații echipamentele cu care militarii români au de lucru lasă mult de dorit.
Avioane de vânătoare
F-16 – 12 unități F16 AM/BM Block 15 trecute printr-un MLU, parte din escadrila 53 Warhawks de la baza aeriană 86 Borcea.
Practic, cele 12 avioane de la Borcea nu formează deocamdată o escadrilă completă și abia din iunie-iulie ar putea începe oficial misiunile de poliție aeriană în cadrul NATO.
Din cele 12, nouă sunt cu comandă simplă și trei sunt dublă-comandă și folosesc schema de vopsire „Carpathian Ghost”.
România a cumpărat cele 12 avioane F-16 de la Portugalia și le-a modernizat printr-un proces numit MidLife Upgrade (MLU). Ele au fost modernizate la standardul F-16 MLU 5.2R, aducându-le în esența undeva la echiavelentul unor avioane F-16 mult mai moderne (echivalentul block 40 cu unele elemente block 50/52).
Printre elementele cheie ale procesului de upgrade se numără: Motorizare F100-PW-220E – control digital; cabină standard F-16 C/D Block 50/52, compatibilă cu sistemele de vedere pe timp de noapte; două display-uri multifuncționale color; computer modular de misiune; radar de control al focului modernizat; sistem de navigație hibrid; sistem avansat de identificare amic-inamic; sistem de management pentru razboi electronic; sistem de transmitere a datelor Link 16.
Pe lângă acestea, pachetul a inclus și integrarea de altor dispozitive: SniperPod (container extern pentru cercetare și ochire) și JHMCS (Joint Helmet Mounted Cueing System – cască cu afișaj electornic) pentru folosirea lor cu rachetele de tip AIM-120C-7 AMRAAM și AIM-9 M și X Sidewinder (la fel, achiziționate de România).
Tot pachetul a costat România circa 628 de milioane de euro, inclusiv pregătirea personalului.
România continuă în prezent negocierile cu Portugalia pentru încă cinci astfel de avioane (tot block 16, to trecute printr-un MLU) care să completeze escadrila 53 Warhawks.
Pe viitorul, conform planurilor anunțate de oficiali, România ar mai putea achiziționa încă 36 de avioane F-16, deși părerile sunt împărțite dacă acestea să fie avioane tot second-hand modernizate sau să fie avioane direct noi, în condițiile în care acestea se produc în continuare (într-o configurație foarte modernă) și deja state vecine au comandat și vor primi astfel de aeronave (F16V – Block 70/72).
MiG 21 LanceR
Numărul exact de avioane de vânătoare MiG 21 LanceR ce mai sunt încă în uzul Forțelor Aeriene Române e ținut confidențial, însă estimările neoficiale arată că în momentul de față Armata se bazează pe 30 de astfel de aparate, pratic mai puțin de două escadrile complete [n.r. o escadrilă este formată din 16 aeronave].
În realitate însă, numărul avioanelor MiG 21 LanceR care chiar sunt funcționale și sunt folosite este și mai mic – undeva spre 24-26 de aeronave, au precizat pentru HotNews.ro mai multe surse din domeniu.
De la 400 produse, la sub 30 încă în uz…
Avioanele MiG 21 au intrat în dotarea Forțelor Aeriene Române în anii ’60-’80, aproape 400 la număr. Ulterior, după căderea comunismului, Forțele Aeriene au decis modernizat a 111 de aeronave cu avionică nouă și sisteme care să fie compatibile NATO. Așa a aparut modelul LanceR, avioanele modernizate la acest standard intrând treptat în dotarea Forțelor Aeriene între 1997 și 2002.
În total au fost trei versiuni ale MiG-ului modernizat – 71 de avioane Lancer A (pentru atac la sol), 14 avioane Lancer B (cu dublă comandă, folosite mai ales pentru instruirea piloților) și 26 de avioane Lancer C (varianta de atac aer-aer).
Toatele modelele Lancer A pentru atacul la sol au fost retrase treptat în urmă cu câțiva ani, iar dintre cele 26 de avioane tip LanceR C, opt s-au prăbușit.
Dintre cele 14 modelele LanceR B cu dublă comandă, două s-au pierdut în accidente, dar nu toate cele rămase mai sunt operaționale.
Astfel, doar și pe acest calcul sumar, reiese că numărul maxim de avioane MiG 21 Lancer C și Lancer B rămase oficial operaționale este de 30 de aeronave.
În prezent, avioanele MiG 21 LanceR rămase în uz mai operează de pe două baze aeriene: la Câmpia Turzii și la Mihail Kogălniceanu (ca anexa la baza aeriană 86 de la Borcea). În trecut MiG-uri 21 mai erau staționate și la Bacău.
Deși au rămas puține în uz și sunt aproape de finalul resursei de viață – MiG-urile 21 LanceR vor continua să fie folosite cel puțin cinci-șase ani de acum încolo, dacă nu chiar mai mult, având în vedere întârzierile cu care se confrunta programul F16.
IAR 99 – Avion de antrenament și atac ușor – 21 de bucăți
IAR 99 este un avion subsonic militar românesc, produs de Avioane Craiova SA, iar întrebuințarea principală este aceea de avion de antrenament capabil să asigure misiuni de atac la sol (CAS – close air support) precum și misiuni de recunoaștere.
în dotarea actuală a Ministerului Apărării Naţionale se află 10 aeronave şcoală IAR-99 Standard (în configuraţia de bază, clasică de la nivelul anului 1989) şi 11 aeronave IAR-99 Şoim (modernizate cu sistem de avionică la nivelul anului 1996, folosite pentru a facilita instruirea pe aeronavele MiG-21 LanceR).
Toate cele 21 de avioane ar trebui să treacă printr-un proces de modernizare la standardul „SuperȘoim” pentru a putea fi folosit ca avion de antrenament pentru viitorii piloți de F-16. Programul de modernizare de circa 124 milioane de euro presupune reconfigurarea sistemelor de avionică și de control al zborului.
IAK-52
Pentru antrenamentul piloților Forțele Aeriene mai au și 12 aeronave Yak-52.
Avionul a intrat în dotarea Forţelor Aeriene Române în anul 1985, fiind în serviciu în cadrul Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” de la Boboc.
Avioane de Transport și alte misiuni
C-27J Spartan – 7 aeronave
România operează încă din 2010 acest avion de transport produs de compania italiană Alenia. Contractul a fost semnat în 2007 pentru cele șapte aeronave și a avut o valoare de circa 217 milioane de euro. Aeronava, deși mai mică, are multe elemente în comun cu avionul C-130 Hercules ce se afla încă de pe atunci în inventarul Armatei.
Avionul are o lungime de 22,7 metri și poate transporta maxim circa 12 tone sau 60 de militari / 48 de parașutiști – are uși laterale precum și o rampă mare în spate. Are două motoare cu elice turbopropulsoare Rolls-Royce AE2100-D2A și poate atinge o viteză de croazieră de 583 km/h la o altitudine de aproape 6.000 m. Avionul are o autonomie medie de circa 4.000 de kilometri.
Sursa foto: hotnews.ro
C-130 Hercules – Patru aeronave în uz
Forțele Aeriene dispun de un aparat de tip C-130H achiziționat în 2004 și de patru avioane de tip C-130B (primite din 1996 de la Garda de Coastă SUA). Dintre acestea ultimele, doar trei mai sunt în uz, unul a fost canibalizat pentru piese. Toate țin de Baza Aeriana 90 de la Otopeni.
Avionul de transport C-130 Hercules e unul dintre cele mai cunoscută și folosite în întreaga lume. Are patru turbopropulsoare cu elice și pot transporta 92 de pasageri sau 64 de parașutiști.
Avionul poate transporta până la 20 de tone, inclusiv vehicule blindate sau elicoptere.
Are o viteză de croazieră de 540 km/h, la o altitudine de 7.000 m și o autonomie medie de 3.800 de km.
A constituit timp de mulți ani principalul mijloc de susţinere a tupelor aflate în teatrele de operaţii, de intervenţie şi de ajutor în situaţii de calamităţi naturale, pe plan intern şi internaţional. A participat la exerciţii şi aplicaţii desfăşurate în Europa (Marea Britanie, Portugalia, Germania, Grecia, Cehia, Polonia, Franţa, Bulgaria, Norvegia, Lituania) şi misiuni umanitare interne şi internaţionale (Indonezia, China, Turcia, Libia, Muntenegru).
An-30 – Două aeronave
Antonov An-30 este un membru al familiei avionului An-24, fiind proiectat pentru executarea misiunilor de fotografie aeriană. Primul avion An-30 a sosit la baza aeriană de la Otopeni în luna decembrie 1976.
Avionul are o structură integral metalică şi este echipat cu o gamă largă de senzori în spectrul vizibil şi infraroşu, integrate în fuselaj. Este folosit în principal pentru misiuni geodezice şi pentru misiunile din cadrul acordului „Open Skies”
ELICOPTERE
IAR 330 Puma
Circa 35 de elicoptere produse în România sub licență franceză încă din 1977. Majoritatea sunt modele IAR-330L, 16 din ele fiind modernizate la varianta IAR-330M cu echipamente similare variantei SOCAT, dar fără armament și senzorii dedicați.
Principalul scop îndeplinit de aceste elicoptere este de transport și eveacuare medicală.
În prezent șapte elicoptere IAR-330 Puma sunt în curs de modernizare și vor participa la misiunea ONU de stabilizare a Republicii Mali începând din octombrie 2019. În februarie ministrul Apărării susținea cp trei elicoptere erau gata și urmau și restul de patru.
„Partea frumoasă la acest proiect este că la aceste elicoptere – exceptând fuselajul și motoarele care sunt upgradate și reabilitate – toată avionica este nouă. Este un elicopter aproape total nou”, spunea Leș.
IAR 330 Puma SOCAT
Dintre elicopterele IAR 330 Puma fabricate la Brașov, 25 au fost modernizate între 1995 și 2005 la standardul SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare și Anti-Tanc) îmrepună cu israelienii de la Elbit. Elicopterele sunt multirol, pot îndeplini atât misiuni de atac sau de sprijin al trupelor (CAS), dar și căutare-salvare, transport de trupe și recunoaștere pe timp de noapte sau vreme nefavorabilă.
Elicopterul are stație de avertizare radar și iluminare laser, dispune de dispersoare de ținte false și capcane termice și poate folosi rachete anti-tanc Spike ER, rachete aer-aer, proiectile reactive nedirijate și are și un tun turelat de calibrul 20 mm.
IAR 316 Allouette
Produse încă din 1971 la IAR Brașov sub licență franceză, 16 astfel de vechi elicoptere se află în dotarea Forțelor Aeriene în prezent și sunt folosite în special pentru antrenamentul piloților.
DRONE
RQ-7 – Shadow-600
Cel puțin 11 astfel de drone a operat România încă din 1999, însă patru s-au prăbușit între timp, trei dintre acestea în timpul participării soldaților români în misiunea din Irak.
Ulterior, unele drone au fost canibalizate pentru piese de schimb. De precizat că escadrila care opera dronele era inițial parte a Forțelor Arriene, apoi a fost transferată la Direcția de informaţii militare.
În prezent numărul de astfel de drone deținute și operate de România este incert.
ScanEagle
Din 2013, militarii români din Afganistan au primit de la partenerul american încă 10 drone ScanEagle ca sprijin pentru misiunile de supraveghere a zonelor patrulate de trupele NATO.
În 2016, Romtehnica lansa o licitație de 55 de milioane de euro pentru șase sisteme de avioane fără pilot (UAV), drone care să fie întrebuințate „în misiuni de supraveghere, recunoaștere, identificare ținte și sprijin al conducerii tragerilor, evaluare distrugeri de lupta, căutare-salvare și protecția forței”. Licitația a fost anulată însă în 2017 după o serie de contestații.
RADARE
România operează încă din 1998 o serie de radare 3D achiziționate de la Lockheed Martin.
Cinci sunt varianta de radar fix (AN/FPS-117) și asigură executarea supravegherii radar, controlul traficului aerian, dirijarea avioanelor proprii la interceptare şi indicarea ţintelor la sistemele de rachete sol-aer.
Alte cinci astfel de radare tridimensionale sunt varianta mobilă TPS-77 – achiziționate mai recent de către România – ultimele două chiar din 2018.
TPS-77 actioneaza pe o raza de 470 de kilometri si pana la altitudinea de 30,5 kilometri, pe frecventa 1215-1400 MHz (D/L).
TPS-79
România mai operează din 2010 și radarul tridimensional TPS-79 Gap Filler, un radar mobil folosit pentru supravegherea spaţiului aerian la înălţimi mici şi medii, în cadrul misiunilor de control al spaţiului aerian (Air Traffic Control), precum şi pentru misiuni tactice de apărare aeriană (Air Defence).
Nu mai puțin de 17 astfel de sisteme au fost contractate din 2008, care s-au adăugat la alte două produse inițial. Radarul are o bătaie de 190 km și țintele pot fi detectate până la înălțimea de 10.000 m
Alte radare
P-37 , P-18 , PRV-13 , O/P-14 – Radare bidimensionale sovietice, în uz încă din anii 70.
Sursa: hotnews.ro