După aproape jumătate de an de la controlul Direcției de Sănătate Publică în căminele Universității București, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Studenții din cămine sunt invadați în continuare de șobolani, șoareci și gândaci. Se locuiește, se învață și se mănâncă în igrasie și mizerie. Degeaba au luat amendă două cămine și au închis cantina din Kogălniceanu căci problemele încă nu au fost rezolvate. Rectoratul ridică din umeri bătându-și joc de studenți: ”sperăm să se rezolve problemele astea la un nivel decent, cam în 20 de ani.”
Mulți tineri vin să studieze în București, deoarece capitala le poate oferi mai multe posibilități în a reuși în viață, și condiții de trăi mult mai bune. Dar, de ce vorbim de condiții de trăi mai bune, când studenții din cămine sunt invadați de șoareci și gândaci, iar universitățile nu fac nimic în sensul ăsta.
Vorbim de un caz particular, de căminele care aparțin Universității București, din Grozăvești, Kogălniceanu și cantina ce aparține campusului Kogălniceanu. În decembrie 2018, studenții bucureșteni s-au plâns de condițiile inacceptabile pe care le au în cămin, înaintând sesizări către Universitate. Direcția de Sănătate Publică a demarat controale, iar Universitatea a fost amendată cu 10.000 lei pentru condițiile din Grozăvești, cu 5000 de lei pentru condițiile din Fundeni și cu încă 5000 lei pentru mizeria de la cantină. Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București a prelevat 20 de teste de pe tegumentare și echipament personal, suprafețe de lucru, vase, ustensile de bucătărie, tacâmuri și veselă și au ieșit 4 probe necorespunzătoare.
La acel moment, conducerea Universității a promis că se va ocupă de aceste probleme cât mai curând. Zis și făcut. Nu după mult timp, au apărut în băi săpun, hârtie și uscătoare electrice. Dar a fost doar o rezolvare de fațadă. În continuare, studenții au în camere igrasie, gândaci și mobilier învechit.
O altă problemă este cantina din campusul studențesc Kogălniceanu. Aici s-a constatat că mâncarea nu era gătită corect, iar normele sanitare nu erau respectate. În urmă amenzii și a controlului de la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranță Alimentelor București, cantina s-a închis, iar alimentele au fost confiscate. Programată pentru redeschidere la data de 15 mai, cantina și-a reluat activitatea mai devreme, în urmă cu câteva zile, pe 1 aprilie.
Pe site-ul Universității, anunțul deschiderii este pe pagină principală.
”După o perioadă în care au fost înlocuite echipamentele, veselă, precum și aparatură pentru a respectă cele mai înalte standarde de calitate și igienă, cantină îi așteaptă pe studenții Universității din București cu feluri de mâncare dintre cele mai diverse.Din dorința de a crea un mediu cât mai plăcut, cantină a trecut și printr-o perioadă de remodelare, în care au fost înlocuite gresia, faianța și obiectele de mobilier, astfel încât studenții Universității București să poată servi, zi de zi, un prânz cald și să se bucure de cele câteva minute de „după masă”.”
Ce au schimbat acolo? La prima vedere, nu pare nimic nou. Totul este exact cum era și înainte. Iar pentru o ciorbă, trebuie să aștepți 50 de minute, deoarece personalul se mișcă foarte greu și nu face față mulțimii de studenți înfometați.
O altă problemă tot din decembrie 2018, a fost legată de spargerea unor țevi de căldură din căminul Kogălniceanu. Studenții au stat, în plină iarnă, de pe dată de 7 decembrie fără căldură, la o temperatura de 10 grade. Au început să își aducă de acasă reșouri, plite și haine groase pentru a se putea încălzi. Universitatea a declarat că în perioada cu pricina, nu au rămas mulți studenți în cămin pe perioada vacanței de iarnă și că defecțiunile au fost semnalate pe dată de 21 decembrie.
Asta până la proba contrarie, când studenții au pozat caietul de la administrație, unde semnalează toți problemele existente în cămin.
Nici problemele de igienă, de curățenie nu au fost rezolvate. Studenții trăiesc în cămine alături de gândaci. Când văd unul, li se pare super firesc, sunt obișnuiți cu ei. Și totul se întâmplă din cauza ghenelor, care sunt la capătul palierului, pe un hol foarte mic. Acolo se adună tot gunoiul din întreaga zi, iar gândacii ies, plimbându-se pe hol, intrând în băi ?i în camerele studenților.
80 de studenți pe palier și trei WC-uri
Sunt 2000 de studenți în cămin, 80 pe palier și împart 6 wc-uri. (3 într-un capăt, 3 în celălalt). Igrasie e la mama ei acasă, nici nu se pune problema altfel. Cabinele de duș nu au pară, wc-urile au ușile sparte. Da, e drept, în aceste condiții sunt studenți care aruncă chiștoace pe jos sau își fac nevoile la duș. Dar curățenia nici nu ar putea fi păstrată în condițiile în care femeia de serviciu spală doar o dată pe zi, dimineața. Și nu lucrează în weekend. Băile rămân necurățate trei zile la rând. Bine că fotografiile nu au fost făcute într-o zi de duminică.
Lipsa bucătăriilor și a mașinilor de spălat
În tot acest tablou, studenții nu ai nici posibilitatea de a-și găti o masă caldă, căci nu au măcar o bucătărie pe palier. Se zvonește că se vor construi în 2020 bucătării, dar până atunci, cartofii prăjiți tot la plită pe hol se fac. Iar mașinile de spălat sunt pentru unii tineri un mit. Noroc de Raiffeisen că a donat câteva mașini pentru fiecare corp de cămin al Universității. Oricum, din câte au fost, puține au mai rămas, administrația spunând că „studenții le strică”. Mulți studenți au stat în aceste condiții, dar alții au preferat să plece în alte cămine sau chiar la chirie. Toate aceste lucruri sunt clar exprimate de studenții care au trecut sau încă mai trec prin experiența căminelor Universității București. Lesne de înțeles, au rugat să le fie păstrat anonimatul.
”În căminul Kogălniceanu am stat în jur de 1 an și jumătate, în timp ce în căminul Giurgiului, ce aparține de SNSPA stau de aprox 2 luni. Prima diferența notabilă între cele 2 ar fi numărul de locuri de persoane alocate pentru o camera. În Giurgiului sunt de 2 persoane, iar în Kogălniceanu de 4. Căminul Giurgiului este un cămin exclusiv de fete, spre deosebire de Kogălniceanu care era mixt, nu doar în cămin, cât și pe etaj. Grupurile sanitare sunt pentru fiecare camera, nu pe palier cum era în Kogălniceanu.O diferență foarte mare între cele două sunt paznicii care la SNSPA sunt de neînduplecat. Dacă ai venit după 22:30, porțile sunt închise și trebuie să suni la paznici pentru a putea intră în campus, acesta legitimându-te la început. Camerele din Giurgiului a fost renovat vara această și sunt suficient de spațioase. Mobilierul nu este foarte nou, dar îți poți face treaba cu el. Față de Kogălniceanu avem camere de studiu dotate cu masă ?i scaune pe fiecare etaj, o bucătărie cu plită și mașină de spălat pe fiecare etaj, ceea ce la Kogălniceanu nu există.”
O altă studentă ne-a mărturisit că a fost foarte dezamăgită de condițiile din cămin.
„La început de viaţă studenţească am vrut să simt din plin intensitatea termenului, aşa că am ales să stau la cămin. Căminul Panduri, cel mai vechi, dacă nu mă înşel. Mă credeţi sau nu, am plâns din momentul în care am intrat în cameră. Cinci paturi, pereţii în ultimul hal. Baia…teroare! Pe lângă faptul că erau băi la comun, atât fete, cât şi băieţi, condiţiile erau insuportabile. Există o singură uşă pentru trei cabine. Am stat în Grozăveşti pe vară, cam trei săptămâni, cât am făcut practică.Mi s-a părut groaznic. Într-adevăr, se vedea că e un campus real şi că există acea atmosferă studenţească, pentru că în fiecare seară, complexul era animat de studenţii care cântau balade sau ieşeau să vadă meciul la barul din curte. Doar că…eu nu ştiam pe nimeni, ceea ce mi-a rezumat experienţa fix la cei 3/4 metri pătraţi cât avea camera mea…groaznic de mic, de aglomerat. Băile, din nou, lăsau de dorit. Igrasie peste tot, gândaci, iar din şase cabine de duş, parcă atâtea erau pe palier, nu ştiu dacă funcţionau trei. Camerele… depinde unde prinzi. Sunt atât camere mai vechi, cât şi mai noi. Eu, din păcate, am prins într-o cameră veche, a trebuit să-mi lipesc multe multe multe poze pe pereţi, pentru a acoperi găurile, linoleul de pe jos era la fel, plin de găuri, iar chiuvetă…lipită cu scoci, de în unele seri, se auzea apă curgând foarte ciudat, de am crezut că există ceva şobolani prin cameră.Momentan stau în Stoian Militaru. Nu mă pot plânge. E un cămin diferit, sub formă de apartament: sufragerie (4 paturi), dormitor mare (3 paturi), mic (2 paturi), două băi, una mică şi una mare, şi bucătărie. Nu se compară cu celelalte cămine, nu am avut parte de gândaci sau alte cele. Singură problemă, să zicem, că ar fi gălăgia şi faptul că vei locui cu nouă persoane în apartament, dar îţi asumi asta când vii la un cămin.”
