Emanoil Conachi Vogoride sau ”Franțuzitul” provenea dintr-o familie extrem de bogată care stăpânea întinse domenii în Moldova. Era cel mai mare din cei trei copii ai Cocuţei Conachi, fiica logofătului moldovean Costache Conachi, şi a lui Nicolae Vogoride. ”Prințul” a fost singurul român care a avut două tentative de a ocupa tronul bulgar.
Povestea vieţii prinţului Emanoil Conachi Vogoride (cu care nu s-a păstrat nicio fotografie), începe la 1847, la Ţigăneşti (Galaţi), şi se termină în anul 1935, la Paris.
Emanoil (sau Emanuel) provenea dintr-o extrem de bogată familie care stăpânea întinse domenii în Moldova, însă care avea o origine destul de „contorsionată”: dacă pe linie maternă originea era majoritar moldovenească, cu inflexiune greceşti, strămoşii lui pe linie paternă erau din Bulgaria (zona Târnovo), însă ultimele două generaţii trăiseră în Fanar, adică în „rezervorul” de domnitori cu firman turcesc pentru statele române.
Există dovezi că Emanoil Conachi Vogoride nu a fost primul din neamul său care a râvnit la tronul Bulgariei, căci aceeaşi ţintă ar fi avut-o şi tatăl lui, celebrul caimacam anti-unionist Nicolae Vogoride.
Citește și Povestea celei fără de care nu ar mai fi avut loc Unirea din 1859. Cocuța Conachi, o eroină uitată
Emanoil şi-a dus traiul mai mult la Paris, vânzând pe rând proprietăţile din ţara natală, iar porecla pe care o dobândise în ţară era, mai mult în batjocură, „franţuzitul”. A vîndut mare parte din proprietăţile moştenite, pentru a-şi susţine viaţa luxoasă şi visurile de mărire. Chiar şi conacul de la Ţigăneşti, care-i fusese loc de naştere şi prima casă de după căsătorie, avea să fie înstrăinat către politicianul liberal Tache Anastasiu.
Viața politică a “franțuzitului”
Emanoil Conachi a avut câteva tentative de a face politică, chiar a ajuns în Parlament în 1871 şi 1875, ca deputat de Tecuci, însă s-a remarcat mai curând prin absenţă, căci casa lui adevărată era capitala Franţei, iar când se afla în ţară locuia la Iaşi.
Totuşi, Emanoil Conachi Vogoride a fost foarte aproape să râvnească la o înscăunare pe tronul Bulgariei în anul 1878, când după Tratatul de la Berlin, Bulgaria a devenit principat autonom sub controlul Imperiului Otoman.
Vogoride s-a numărat printre pretendenţii oficiali la tron, mizând pe originea bulgărească a nemului său, însă nepotismul se practica și în vremea aceea, iar ţarul Rusiei l-a recomandat pe nepotul său Alexandru drept candidat pentru noul tron, iar Marea Adunare Naţională l-a ales drept Prinţ al Bulgariei.
În acelaşi an în care pierde alegerile pentru postul de senator de Tecuci (1887), Emanoil Conachi Vogoride va mai avea şi o tentativă de a accede pe tronul Bulgariei, după plecarea de la domnie a Prinţului Alexandru, însă tot fără succes. Bulgarii, care-l forţaseră pe despotul Alexandru să abdice, în urma unei revoluţii, au preferat un alt rege de import, respectiv pe Ferdinand Saxa-Coburg Gotha.
Sfârșitul său singur
Emanoil Conachi Vogoride s-a refugiat către o viaţă privată de lux, plină de aventuri exotice (potrivit memorii sale a călătorit în câteva expediţii fabuloase în Asia şi Africa), lăsând deoparte visurile politice. A fost căsătorit de două ori. Prima dată, cu Olga, fiica lui Grigore Sturdza, cunoscut în epoca şi sub numele, „Beizadea viţel”, pentru că preocupat fiind de condiţia sa fizică, ridicând zilnic, pe post de haltere, un viţel destul de greu.
A mai avut un mariaj, cu contesa Sophie de Puysegur, văduva unui conte german, dar nici din această căsătorie nu va avea copii. Sfârşitul vieţii (1935) îl va găsi în singurătate, la Paris, loc unde a şi fost înmormântat.
Sursă: Adevărul.ro