5 spre 6 decembrie este una dintre cele mai mai așteptate nopți de către cei mici. Lustruiesc ghetuțele, pregătesc cizmulițele și le pun la geam, așteptând cuminți pe Moș Nicolae. Este primul moș darnic din luna sărbătorilor și a cadourilor și este și unul dintre cei mai iubiți sfinți ai românilor, Sfântul Nicolae.
Personificare populară a timpului trecut, Moș Nicolae a preluat din calendarul creştin numele și data de celebrare a Sfântului Nicolae, personaj real-episcop de Myra, apărător al credinţei în Iisus.
La începuturi, a existat ca trup și suflet și ,după recunoașterea ca sfânt în secolul al XVI-lea , ca spirit.
Sfântul Nicolae sau “Făcătorul de minuni”, după cum mai este numit, patron al Greciei şi al altor oraşe din Apusul Europei, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii. Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari domnitorului Mihai în , este păstrată Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae a fost adusă acum 400 ani de la Bari de Mihai Viteazu, ca dar din partea italienilor, pentru luptele duse de domnitorul nostru. Lucrările de renovare a Bisericii Sf. Gheorghe Nou au scos la iveală un document lăsat în 1599 chiar de Mihai Viteazul.
Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriţi şi creştini devotaţi. Crescut în spiritul poveţei creştine “să împarţi averea săracilor”, Sfântul Nicolae şi-a dat întreaga moştenire pentru a-i ajuta pe nevoiaşi.
Nicolae a ajuns episcop de Myra de tânăr. Speriat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, din cauza ereticului Arie, care-l considera pe
Iisus Hristos un om cu puteri supranaturale, și nu Fiul lui Dumnezeu, i-a dat acestuia o palmă. Ca urmare, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa ca avertisment. Conform tradiției, nuieluşa trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că Sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.
Sfântul Nicolae a ştiut că după mustrare, vine mângâiere. Astfel, el a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. De numele lui este legată și povestea în care Nicolae a dăruit trei pungi cu galbeni unor fete, trei la număr, fete sărmane, care nu se puteau mărita, pentru că nu aveau zestre. Nicolae a găsit soluția pentru ca fetele să nu cadă în păcatele desfrâului, dacă rămaneau nemăritate, caci asa era pe -atunci.
Sfântul Nicolae este menţionat şi de Dante Alighieri în “Divina Comedie” – “Purgatoriul”. Mai târziu, în 1809, Washington Irving (autorul “Povestirilor din cavernă adormită”) l-a descris pe Sinterklaas în “O istorie a New York-ului”, ca pe un omuleţ rotunjor într-un costum danez tipic, cu bufanţi pe genunchi şi o pălărie cu boruri mari, care călătorea pe spatele unui cal, în seara de Sfântul Nicolae.
Se mai zice că Sfântul Nicolae este iscoada lui Dumnezeu pe lângă drac, că ajută văduvele şi orfanii, dar şi fetele sărace la măritat. Este stăpânul apelor şi îi salvează de la înec pe navigatori, apără soldaţii pe timp de război şi de aceea este invocat în timpul luptelor. Pentru cei din Transilvania, Moş Nicolae este numit Sân-Nicoară, unul dintre cei mai populari sfinţi. Legenda spune că Sân-Nicoară poate fi văzut în noaptea de Anul Nou într-o mare lumină, când cerurile se deschid de trei ori.
In fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae trece si umple ghetuțele copiilor cuminți cu dulciuri, fructe, daruri, drept recompensă pentru cei cuminți tot timpul anului.
