Sfântul Ilie, numit și aducătorul de ploi, este sărbătorit de creștini în ziua de 20 iulie. A venit pe lume cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos, fiind fiul preotului Sovac din Tesvi. A trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea domniei regelui Ahab. După trei ani şi jumătate de secetă, poporul din Israel a fost salvat de la moarte prin rugăciunea sa.
Ilie a fost un proroc evreu, menționat în cap. 17-20 din A treia carte a regilor din Vechiul Testament, potrivit Wikipedia
Numele Ilie sau Elie în limba română provine de la numele ebraic Eliyah (Eliiah), ceea ce înseamnă ‘Al cărui Dumnezeu (El) este YHWH’.
Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.
Sfântul Ilie și carul cu roţi de flăcări
Legendele spun la naşterea sa, tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb care l-au învelit în scutece de foc şi, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al credințeiîn Dumnezeu. Pe cât era de gospodar, pe atât era de iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită şi a mers apoi la Dumnezeu şi şi-a cerut iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau.
Se spune că el este aducătorul de ploaie şi de furtuni puternice.
Regele Ahab s-a căsătorit cu o principesă păgână, Isabela, care l-a ademenit și pe el să cadă în idolatrie; lipsa de pioșenie și depravarea predecesorilor săi erau la ordinea zilei. Încurajat de soția sa, respingătoarea Izabel, el îi persecuta pe Prooroci și pe toți oamenii rămași credincioși lui Dumnezeu, iar închinăciunea se făcea către idolii Baal și Astarte.
„Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara.
„Mustrător al împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitor al prorocilor mincinoşi, minunat făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, cel mai mare între proroci”. Proorocul Ilie a întors poporul de la credința în zei la credința în Dumnezeu.
După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”.
Prin ruga lui Ilie, o ploaie a răcorit pământul, iar foametea a încetat.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, el fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.
Sf. Mare Prooroc Ilie în tradiția populară
Sf. Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor, rămânând în istoria Bisericii Ortodoxe un exemplu de credință și curaj demn de urmat. E este pomenit ca mare bărbat și erou al credinței, făcător de minuni. Există tradiții populare diferite din toate zonele geografice ale țării. Oamenii cred că atunci când se întâmpla fenomene meteorologice spectaculoase, Ilie de fapt traversează cerul cu căruța lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu și mereu în slujba binelui. Dreptatea si autoritatea precumpănesc în raport cu alte virtuți ale sfinților Noului Testament. Fiind unul dintre Profeții evrei, Biserica Ortodoxă îl cunoaște sub numele de Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul.
Obiceiuri, tradiții, superstiții. De ce nu se mănâncă mere
De ziua Sfântului Ilie, oamenii nu lucrează, pentru a nu cădea grindina, şi nu mânâncă mere, pentru ca grindina să nu fie de mărimea acestora. Femeile merg la biserică şi se dă de pomană pentru morţi din roadele gospodăriei.
În dimineaţa acestei zile se culegeau și încă se culeg plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culeg şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.
De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copiii străini sub un măr, pe care îl scuturau şi dădeau de pomană merele căzute. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor sunt organizate praznice.
De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea albinelor. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor.
Sânt-Ilie marchează şi miezul verii pastorale, dată la care le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.
La Fălticeni, are loc renumitul bâlci de Sânt-Ilie , bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig.
Târgul de fete de pe Muntele Găina din judeţul Alba, se desfășoară în cinstea Sf. Ilie, în timp ce la Covasna are loc nedeea mocănească „Sânt Ilie la români”, la Săcele se desfăşoară „Târgul feciorilor de la Săcele”, la Polovragi – „Nedeea de la Polovragi”, iar la Fălticeni – „Şezătoarea”.
Tot azi sărbătorim și ziua Aviaţiei Române, Sfâtul Ilie fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor.
